Potaissa în epoca Romană

Evoluţia aşezării

După cucerirea Daciei de către romani, mica localitate de pe malul Arieşului îşi păstrează numele autohton dacic. Izvoarele scrise atestă acest nume în diferite variante corupte: PatroÚissa la Ptolemeu, Patabissa în lucrarea Geografului Anonim de la Ravenna, dar numele trebuie să fi fost PataoÚissa/Patavissa ca pe Tabula Peutingeriana sau în pasajul juristului Ulpianus. Pe miliarum-ul de la Aiton din 108 d.Hr. (borna aşezată de-a lungul drumurilor romane) este consacrată forma simplificată Potaissa.

Localitatea cunoaşte o dezvoltare aparte abia după instalarea în vecinătatea ei a garnizoanei legiunii a V-a Macedonica. Satul devine municipium în timpul împăratului Septimius Severus, şi, dacă ar fi să-l credem pe Ulpianus, atinge cel mai înalt rang municipal, cel de colonia, în timpul aceluiaşi împărat.

Ruinele vechiului oraş se întind pe dealurile şi văile de pe malul stâng al Arieşului, fiind suprapuse parţial de oraşul medieval şi modern Turda. Planimetria vechiului oraş, cu zone rezidenţiale şi necropole, este mai greu de ghicit şi datorită faptului că au coexistat cel puţin două comunităţi romane cu statute diferite: satul devenit municipium (şi poate colonia) şi comunitatea civilă care s-a născut în vecinătatea castrului legionar, canabae, formată din cetăţeni romani şi veterani.

În vecinătatea castrului legionar oraşul prosperă şi ajunge un centru important din nordul provinciei Dacia. Dezvoltarea este favorizată şi de poziţia oraşului, situat pe drumul imperial şi în apropiere de culoarul navigabil al Mureşului, de resursele naturale bogate din zonă, aurul din Munţii Apuseni şi sarea.

Aspecte din viaţa cotidiană la Potaissa

Igiena şi îngrijirea corpului constituia un aspect important al vieţii cotidiene în epoca romană. În castru şi în oraş s-au găsit fragmente de oglinzi, cele mai multe fiind din metal bine şlefuit. Altele erau din sticlă de mici dimensiuni cu ramă din plumb ornamentată. Dacă femeile se coafau după moda lansată de împărătesele de la Roma, începând cu împăratul Hadrian, bărbaţii purtau barbă, aşa cum apar reprezentaţi pe monumentele funerare potaissense. Cine totuşi dorea să se bărbierească, se folosea de brice de felul celui descoperit în castru. Pentru aranjarea părului se foloseau ace din bronz şi mai ales din os, unele având capetele ornamentate. Din teritoriul rural al Potaissei, de la Rediu, provine un monument funerar cu reprezentarea unei „coafeze” aranjând părul lung şi despletit al unei tinere femei. Pe monument e înfăţişat şi un pieptene dublu. Produsele cosmetice şi parfumurile erau păstrate în mici recipiente de sticlă – unguentaria. Pentru curăţat uleiul şi praful la baie, se folosea strigilis - o ustensilă specială pentru răzuit. Romanii petreceau multe ceasuri în băile publice, îmbinând astfel necesităţile igienei cu plăcerile.

Zarurile din os ilustrează delectarea adulţilor cu jocuri de noroc, iar pentru diferite jocuri cu jetoane din ceramică, sticlă sau os foloseau „table”, cărămizi liniate în pasta crudă. Din jucăriile copiilor s-au păstrat cele din lut ars: păpuşi cu membre mobile, căluţi, cărucioare miniaturale etc. Copiii adunau bani în puşculiţe de lut, dar probabil şi adulţii. Din castru provine o puşculiţă (loculus) în formă de pară.

La pregătirea şi servirea mesei se intrebuinţa o varietate mare de vase ceramice, cele mai multe fiind produse în atelierele locale. Vasele din bronz, adevărate produse de lux, proveneau din Italia sau provinciile centrale ale Imperiului. Pentru transportat untdelemn şi garum (o pastă din peşte) din import se întrebuinţau amforele. În castru s-a cercetat un depozit de circa 200 de amfore fragmentare.

Prezenţa frecventă a râşniţelor în descoperiri demonstrează măcinarea şi pregătirea pâinii acasă, deşi existau cu siguranţă mori şi brutării. Pe o stelă funerară de pe Dealul Zânelor apare redată panis quadratus – o pâine mică, rotundă şi crestată în patru. Studiul unui lot de oase, ce reprezentau resturi menajere din castru, oferă o imagine parţială a cărnii consumate de militari: 40% sunt oase de porcine, 37% bovine, 20% ovine şi doar 3 % păsări. Oasele de peşte, fiind foarte fragile, apar foarte rar în descoperiri.

Tacâmurile folosite la servirea mesei erau lingurile din bronz de diferite forme şi dimensiuni şi cuţitele din fier. Furculiţa de mari dimensiuni descoperită pe Dealul Zânelor era folosită probabil ca ustensilă la bucătărie. Pentru băut se foloseau paharele din ceramică sau din sticlă, aşa cum se poate remarca şi pe unele monumente funerare.

Activităţi meşteşugăreşti şi relaţiile comerciale

Prelucrarea metalelor la Potaissa este atestată de prezenţa unor instrumente şi ustensile specifice din fier, a câtorva creuzete din ceramică şi a numeroase bucăţi de zgură. Este sigur că mici lucrări de turnare, sau de reparaţii a pieselor din fier, bronz şi plumb se executau în castru. Mai mult chiar, frumoasele ponduri din bronz încrustate cu litere de argint, produse în atelierele locale, trădează măiestria acestor făurari.

Din Potaissa provin numeroase obiecte din os şi corn, precum piese de echipament militar (buterole), linguri şi linguriţe, piepteni, ace de cusut şi de păr etc.

Nu ştim dacă la Potaissa se produceau vase din sticlă ori sticlă de geam. Vasele de sticlă, aproape toate în stare fragmentară, s-au găsit în castru, în oraş şi în necropole, iar sticla de geam provine din castru. Mai frecvente erau paharele (poculum) cu formă conică şi bolurile decorate cu butoni, incizii dese sau dispuse în reţea. Unguentaria au aspecte variate: cu corp în formă de clopot şi gât cilindric, cu corp tronconic sau fusiform. Din Potaissa provin cîteva „pietre” de inel turnate din sticlă albastră, iar mărgelele au de obicei culoare verde sau albăstruie.

Lemnul se exploata pentru construcţii, mobilier şi combustibil. Un compas şi un sfredel găsite în castru fuseseră folosite de dulgheri.

Numeroase trebuie să fi fost atelierele de pietrari. Unul este presupus pe Dealul Zânelor. Cantităţile de piatră exploatate şi prelucrate au fost uriaşe. Numai pentru incinta castrului a fost nevoie de aproximativ 20.000 m. c.

Comerţul reprezintă activitatea principală şi pentru unii dintre cei mai de vază locuitori. La Potaissa produsele de import erau amforele, ceramica de lux (terra sigillata), opaiţele din lut şi bronz, vase din bronz sau sticlă. Diferite mărfuri ajungeau la Poataissa din provinciile centrale şi apusene ale Imperiului. Câteva balanţe şi numeroase greutăţi de cântar provin din castru şi din oraş.