Colecţii şi colecţionari

Interesul pentru istorie şi implicit pentru valorile antichităţii îl regăsim cu precădere în perioada de sfârşit a Evului Mediu. Pentru prima dată întâlnim colecţii publice în oraşele-stat italiene (secolul al XV-lea). Alături de acestea putem aminti colecţiile oraşelor flamande, colecţiile Vaticanului, colecţiile regale franceze şi colecţiile Casei de Habsburg, devenite ulterior colecţii de stat. Referindu-ne la spaţiul transilvan putem afirma că primele muzee au fost înfiinţate în secolul al XIX-lea, având la bază importante colecţii particulare (colecţia baronului Samuel von Brukenthal la Sibiu, colecţia episcopului romano catolic la Oradea sau cea a lui Francisc Benkő la Aiud).

Bazele muzeului turdean au fost puse de asemenea prin câteve colecţii particulare ce au fost strânse încă din secolul al XIX-lea. Munca pasionată pentru cercetarea şi colecţionarea obiectelor arheologice a dus la formarea unor colecţii valoroase începând cu secolul al XVIII-lea. Sunt cunoscute colecţiile lui: Lugossy Ferenc, Nagy Miklós, Gombos László, Wolf Gábor, Wolf Gyula, Nagy Olivér, a casei parohiale reformate şi a colegiului unitarian din Turda. Cele mai bogate colecţii au fost însă cele ale lui József Kemény (1795-1855), Imre Botár (1846-1906) şi István Téglás (1853-1915).

Lipsa unui muzeu a determinat parţiala risipire a acestor colecţii.

Încercări de înfiinţare a unui muzeu la Turda.

În 12 octombrie 1913 la Turda a fost inaugurată Casa Culturală Maghiară ce a funcţionat în clădirea actualului muzeu între anii 1913-1918, unde erau depozitate numeroase obiecte şi documente cu valoare istorică. La deschidere s-a preconizat înfiinţarea unui instituţii muzeale, în acest sens la scurt timp făcându-se numeroase achiziţii de obiecte, în general piese etnografice din zona Trascăului. După moartea inspectorului şcolar turdean István Téglás (1853-1915) se vehiculase ideea, ca importanta colecţie strânsă pe toata perioada vieţii sale să devină baza vitorului muzeu, însă anii războiului au împiedicat realizarea acestei iniţiative.

Proiectul de înfiinţare a unui muzeu în sediul Casei Culturale este reluat imediat după Primul Război Mondial, când se speră din nou la achiziţionarea colecţiei Téglás. Încercările Comisiunii Monumentelor Istorice, Secţia Transilvania (înfiinţată în anul 1921) de a achiziţiona această colecţie au eşuat, cea mai mare parte a acesteia fiind risipită, doar câteva dintre obiecte ajungând în muzeul turdean. Colecţia era la acea dată impresionantă cuprinzând în jur de 1500 de artefacte din perioada romană dar şi din alte perioade istorice. Ea cuprindea numeroase, obiecte etnografice, cărţi şi scrisori vechi, însumând un total de 4068 de piese.

Prin scrisoarea emisă pe data de 11 aprilie 1922, Comisiei Monumentelor Istorice, Secţiunea Regională pentru Transilvania din Cluj, Márton Roska sublinia importanţa acestei colecţii exprimându-şi părerea “că numai un loc e apt pentru ea: palatul cultural din Turda”.

După anul 1918 se produc modificări privind destinaţia unor spaţii ale acestei clădiri. Sala festivă (probabil cea de conferinţe) a Casei Culturale aflată la etaj a fost cedată Casinei Române. Restul spaţiului a fost rezervat viitorului muzeu a cărui conducere se preconiza a cădea în sarcina directorului Liceului Regele Ferdinand din Turda.

Ideea înfiinţării unui muzeu la Turda se conturează tot mai pregnant în anii următori, familia Raţiu fiind implicată în mod direct la realizarea acestui proiect. Încă din anul 1919, printr-o scrisoare emisă la Turda şi adresată de Dr. Augustin Raţiu pe data de 25 decembrie, Astrei din Sibiu, acesta propune ca Despărţământul din Turda al Astrei să preia Casa Culturală din oraş, unde să fie amenajat un muzeu. Bazele unei instituţii muzeale la Turda încearcă să fie puse şi de profesorul turdean Aurel Nanu după anul 1920. Activitatea profesorului s-a rezumat la colecţionarea unor artefacte şi depozitarea acestora la Liceul Regele Ferdinand din localitate.

Descoperirile întâmplătoare ulterioare, de inscripţii, sarcofage, sculpturi şi fragmente arhitectonice de pe teritoriul localităţii a îmbogăţit zestrea culturală a viitorului muzeu. La aceste descoperiri se adaugă micile colecţii particulare ale lui Augustin Raţiu şi Károly Kovrig. ce au fost expuse la Casa Culturală şi la şcolile din localitate. Chiar dacă oficial muzeul turdean este înfiinţat scriptic, pe 22 noiembrie 1943, bazele sale sunt puse de către Dr. Augustin Raţiu încă din anul 1933 când a deschis o secţie muzeală unde erau expuse obiecte provenite din donaţia familiei Raţiu. Muzeul Dr Ioan Raţiu se pare că a funcţionat o perioadă destul de scurtă fiind închis în anul 1939, iar spaţiul destinat acestuia fiind revendicat ulterior de mai multe societăţi culturale din oraş.

Din anul 1937 descoperirile arheologice de pe teritoriul Turzii ajung la Cluj, deoarece „vechiul muzeu arheologic din Turda, din Casa Culturală, e în totală dezorganizare şi pe cale de dispariţie”. La data de 17 decembrie 1940 a fost întocmit un raport detaliat cu privire la patrimoniul cultural mobil, existent în Casa Culturală, obiectele fiind lăsate în continuare spre păstrare în acest sediu. În anul 1944, colecţia muzeală din Casa Culturală a avut de suferit mari pagube cauzate de pătrunderea trupelor sovietice în clădire. Cele mai multe dintre artefactele prezente în lista de inventariere întocmită în anul 1940 nu se mai regăsesc astăzi în colecţiile muzeului. Primăria Turda a luat act de înfiinţare a muzeului, prin Decizia nr. 5879/14 iulie 1933, dar „actul de naştere” a instituţiei turdene a fost semnat doar pe data de 22 noiembrie 1943. Decizia primăriei Turda s-a dovedit doar o bună intenţie şi nimic mai mult deoarece nu s-a pus niciodată în aplicare.

Înfiinţarea şi deschiderea muzeului de istorie

În toamna anului 1943, inspectorul şcolar Dariu Pop iniţiază înfiinţarea unei societăţi muzeale. La scurt timp de la acest eveniment, pe data de 22 noiembrie, un grup de 12 semnatari, pun bazele muzeului oraşului şi judeţului Turda. Membrii semnatari ai actului de înfiinţare a acestei instituţii au fost: Constantin Daicoviciu, Ioan Berciu Dr. Valer Moldovan, Dr. Augustin Raţiu, Petre Suciu, Ion Modrigan, Vasile Candrea, Dariu Pop, Bârlea Ioan, Vasile Iluţiu, , Albin Moraru şi Dr. Iosif Chioreanu (primarul oraşului).

Înfiinţarea muzeului este confirmată şi de ziarul local Gazeta dela Turda. În articolul intitulat „Înfiinţarea Muzeului turdean” suntem informaţi că Dariu Pop a fost însărcinat cu strângerea materialului existent şi organizarea muzeului.

Aici va fi delegat în 1945 profesorul I.I. Russu, de către Comisiunea Monumentelor Istorice, cu organizarea secţiei de arheologie a muzeului turdean.

Situaţia economică precară, anii războiului şi instabilitatea politică existentă imediat după preluarea puteri de către comunişti a făcut imposibilă deschiderea expoziţiilor pentru publicul larg. Deschiderea „faptică” a muzeului turdean s-a făcut la data de 23 august 1951, primul director al instituţiei fiind profesorul Ioan Ţigăra.

În Turda, înfiinţarea unei astfel de instituţii era necesară, deoarece se impunea în mod deosebit salvarea de la distrugere şi dispariţie a numeroase vestigii istorice, documente de mare valoare pentru istoria locală şi naţională. Din lipsa unui muzeu local, aproape toate materialele descoperite până în 1951 au intrat în diverse colecţii particulare, care apoi au dispărut în cea mai mare parte. Alte obiecte au ajuns în colecţiile muzeelor din Cluj, Alba Iulia, Sibiu, Deva, Blaj, Târgu Mureş, Aiud, Bucureşti, Budapesta, Viena etc.

Muzeul Raional Turda deschis publicului pe data de 23 august 1951, era mixt şi structurat pe cinci secţiuni: arheologie, etnografie, industrie, ştiinţele naturii şi secţia documente. Secţiile deschise la acea dată au fost cele de etnografie, lapidarul roman şi cea de industrie locală.

Muzeul deţinea la deschidere aproximativ 1.000 de piese la secţiunea de istorie şi alte 200 de piese la secţia de etnografie.